Casino Sinaia

Supranumit si “Perla Turistica a Carpatilor”, orasul Sinaia pastreaza inca farmecul zilelor de demult, de pe vremea in care reprezenta a doua capitala a Romaniei. Decenii de-a randul, de la regalitate si pana la mica burghezime, strabateau fara incetare, mereu acelasi, traseul spre orasul in care visele de implineau sau se naruiau la o aruncare de zaruri ori se traiau povesti tumultoase de dragoste. Datorita faptului ca Sinaia reprezenta la acea vreme resedinta de vara a Casei Regale, la initiativa regelui Carol I, s-a incercat dezvoltarea orasului si atragerea a cat mai multor turisti, asa ca ruleta si alte jocuri ce se practicau in salile Casino-ului au devenit un scurt timp unitatea de masura a placerii. Trecutul Casino-ului se arata a fi fost plin de aspiratii, drame si secrete, asta dupa ce fusese ridicat in timp record – doar 7 luni au fost necesare pentru ca din fondurile provenite de la Eforia Spitatelor Civile, o importanta socieate caritabila din acele vremuri, dar si de la baronul Edgar de Marçay, actionar la Cazinoul din Monte Carlo, sa se ridice una dintre cele mai fastuoase cladiri ale orasului de atunci si de astazi. Construit in 1912 sub coordonarea arhitectului Petre Antonescu, pe locul unei foste vile a Printului Dimitrie Ghica, si inaugurat printr-un recital sustinut de insusi Maestrul George Enescu si un spectacol de inalta tinuta sub indrumarea lui Alexandru Davilla, edificiul a reprezentat un magnet social pana prin 1941, gazduind sub cupolele sale peste 700 de persoane in fiecare noapte. Clientii Casino-ului, beneficiau de un ‘tren al placerii’ care facea legatura intre Bucuresti si Budapesta, purtandu-i in fiecare seara de weeekend spre Sinaia, si care ajunsese sa fie sincronizat cu orarul Casinoului – ora 16.30 era ora de sosire in Gara Sinaia, in conditiile in care la ora 17.00 incepea programul jocurilorde noroc, iar la miezul noptii era stabilita ora de intoarcere. In jur de 80 de crupieri erau responsabili ca, seara de seara, jocurile sa se desfasoare in conditii normale, aceasta pe langa cei 30-40 de inspectori care lucrau ‘sub acoperire’ pentru a raporta incidentele sau neregulile observate.
sala-baccara-1
sala-baccara-2
Sala Baccara, Casino Sinaia. Sursa: Casino Sinaia
De-a lungul vremii s-au diferential 3 categorii de jucatori ai Casino-ului: prima categorie era reprezenata de mica burghezime care preferau jocurile de Ruleta din Sala Oglinzilor si care pariau sume modeste de bani, acestia erau urmati de catre mosierii si proprietarii de fabrici ori jucatorii la bursa care pariau sume insemnate de bani jucand Baccara, urmand ca sume exorbitante de bani sa fie jucate de insusi Carol al II-lea in asa-numita ‘Salle Privée’ impreuna cu importanti oameni de afaceri ai vremii. Dupa ce isi pierdeau banii la ruleta sau ‘chemin-de-fer’, femeile isi jucau chiar si blanurile ori bijuteriile, iar barbatii ceasurile din aur ori luau imprumuturi cu dobanzi uriase sau semnau polite ce valorau o avere. Din cauza acelei ‘betii a jocului’ ce cuprindea pe oricine ii pasea pragul, Cazinoul a primit denumirea de ‘Casa Diavolului’ in perioada interbelica. La cativa pasi de cladire, intr-unul dintre bazarurile statiunii putea fi gasit si turcul Hagi Benlian sau Benli, stiut de toata lumea pentru talentul lui de a ghici:
„Benli stia sa si ghiceasca. isi alegea din clientele o cucoana, facandu-i un semn discret sa-si intoarca ceasca de cafea, dupa care venea personal cu tava sa adune cestile. La plecare, curioasa afla de la turc 2-3 numere (din cele de la 1 la 9) pentru care femeia ii strecura in palma, tot discret, cativa poli. Apoi fugea la „ruleta” sa-si incerce norocul” (Gh. Nistorescu, in „Din plaiul Prahovei la Sinaia”).
Inaugurat aproximativ in aceeasi perioada cu Casino-ul si construit sub indrumarea celuaisi arhitect, s-a ridicat si Hotelul Pallace, despre care se spune ca ar comunica cu Casino-ul prin tunele subterane – create din nevoia de a oferi intimitate dar si siguranta jucatorilor ce frecventau cu regularitate salile fastuase patronate de Zeul Norocului. De-a lungul vremii au circulat multe povesti despre destinele celor care si-au jucat norocul ori averea la Casino, unele dintre ele beneficiind si de confirmarea gazetelor vremii, altele ramanand si pana astazi invaluite in misterul trecutului. Se spune ca la numai 2 zile de la inaugurarea acestuia, vestea despre luxosul Casino din statiunea Resedintei Regale se raspandise atat de repede incat, multi oameni de seama ai vremii, curiosi si indemnati parca de ideea castigului, au mizat averi fabuloase, fiind si cazul fratilor Loebel, care s-au sinucis dupa ce au pierdut intreaga avere la Casino. Insusi Regele Carol I ii scrie surorii sale Maria de Flandra in mai 1912 despre popularitatea de care beneficiaza Casino-ul:
„Sinaia este atat de frumoasa si plina de viata. S-a construit un nou hotel urias si un cazinou unde, din pacate, se joaca mult prea mult; acum opt zile am asistat la deschiderea acestuia din urma care are si o frumoasa sala de teatru unde se joaca in romaneste si frantuzeste”
sala-teatru-casino-sinaia-1
sala-teatru-casino-sinaia-2
Sala de Teatru, Casino Sinaia. Sursa: Casino Sinaia
Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, Cladirea Casino-ului va primi, rand pe rand, alte roluri, de la spatiu destinat Crucii Rosii la cel al Casei de Cultura a Sindicatelor din Sinaia, in prezent avand destinatia de cladire de conferinte si evenimente. Insa Casino-ul mai pastreaza si astazi, in linii mari, aerul de alta data, in mare parte datorita faptului ca salile ce il alcatuiesc nu au suferit schimbari foarte mari de-a lungul vremii. Sala Oglinzilor era incaperea ce gazduia jocurile de ruleta – astazi doar cele 20 de mese lipsesc din cadru – si dispune de un sistem de oglinzi ce permitea supravegherea meselor de joc de la balcon. Au fost pastrate pana astazi bogatele ornamente ce contineau elemente simbolice ale norocului, belsugului si al bogatiei. Sala de Spectacole oferea un cadru intim spectatorilor ce iubeau teatrul sau muzica, lojele regale beneficiind de cea mai buna priveliste spre scena. In vremea regimului comunist aceasta sala a suferit ceva modificari – lojele regale fiind, bineinteles, primele vizate, alaturi de tablouri ce aduceau aminte de monarhie ori viata ‘necumpatata’ de altadata. Pictura in cinstea zeului grec Bachus ce infrumuseta tavanul bucatariei a fost si ea distrusa de comunisti, singurele elemente ce mai amintesc de existenta acesteia fiind careva ramuri de vita de vie care mai incadreaza bolta si astazi. Sala Ovala ori Sala Bacarra erau destinate jocurilor de carti cu miza mica spre mijlocie, mizele cele mai mari fiind jucate in sala mica numita si “la salle privée” – uenori aici mizele jucate depaseau de 5 ori cele din celelalte sali. Astazi, in Cabinetul Regina Maria, Sala Ferdinand şi Sala Carol I, sunt organizate expoziţii de pictură iar Cabinetul Verde şi Cabinetul Baronul de Marcay sunt folosite ca sali de protocol. Una din salile ce isi mai pastreaza si astazi aceeasi intrebuintare ca odinioara este Cafeneaua Casino-ului, locul unde se poate bea cea mai buna cafea din Sinaia preparata dupa reteta regala, ori cappucino imperial, ciocolata regala sau ceaiul de iasomie, petale de trandafir ori migdale. O intreaga suita de arome ce te poarta usor cu gandul la vremurile apuse…
sala-oglinzilor-casino-sinaia-1
sala-oglinzilor-casino-sinaia-2
Sala Oglinzilor, Casino Sinaia. Sursa: Casino Sinaia
Desi e conditionata si limitata de evenimentele private ce se organizeaza in ultima perioada la Casino, este posibila vizitarea acestuia fie partial – doar Galeria Regala, fie vizitarea cu tur ghidat a Cazinoului si a Galeriei Regale. Turul complet al Casino-ului dureaza aproximativ 45 de minute si se incheie in salile Galeriei Regale, unde vizitatorii pot admira nestingheriti lucrarile de arta.