Istoric

Manastirea Sinaia este construita din dorinta spatarului Mihai Cantacuzino avand inital un numar de doisprezece calugari. 1690-1695
Ia nastere catunul Izvor – nucleul viitorului oras Sinaia – din dorinta domnitorului Mihail Sutu, care duce pe langa asezarea nmonahala 42 de scutelnici ce isi vor ridica mici locuinte pe valea paraului Izvorul Dorului. 1783
In 24 iulie/5 august Regele Carol I intalneste „Perla Bucegilor” – Manastirea Sinaia: „Printul face o excursie la manastirea Sinaia (…) In curand se deschide valea, si singuratica manastire Sinaia (la 900 de metri deasupra marii) se arata privirilor. (…) Se ridica pe o colina piezisa in mijlocul unui munte paduros dominat de puternicul masiv al Bucegilor, al carui cel mai inalt varf e inca acoperit, la aceasta epoca a anului, de zapada (…). In curtea manastirii calugarii cu staretul lor si diaconul in haine de sarbatoare, primesc pe print. I se prezinta crucea si Evanghelia sa le sarute. Dupa un scurt serviciu, printul Carol e condus in modestele cladiri spoite ale manastirii (…)”(Memoriile Regelui Carol I). Fermecat de peisajul piscurilor semete, de verdele nesfarsitelor paduri si de undele apelor repezi ce curgeau la poalele Prahovei, suveranul Romaniei avea sa revina aici in fiecare vara. 1866
Este anul in care Carol avea sa cumpere de la Eforia Spitalelor Civile o parcela de 1000 de hectare din Mosia Furnica, teren pe care, cativa ani mai tarziu va fi pusa piatra de temelia a Castelului Peles. 1871
Fundatia Castelului Peles a fost edificata. 1874 – 1875
A fost un an cu o deosebita importanta pentru mica obste de la poalele Muntilor Bucegi deoarece, din dorinta suveranului, catunul Izvor va primi numele de Sinaia si statutul de comuna. 1874
In centrul localitatii se construiau primele case boieresti 1875
In 10/22 august a avut loc ceremonia de punere a pietrei de temelie a castelului. 1875
Imediat dupa desciderea lucrarilor de constructie a castelului, in timpul sapaturilor la instalatia de apa, au fost gasite mai multe obiecte si monede de tip Maia si Sarmis confectionate din aur dar si peste 100 de placi de aur inscriptionate intr-o limba necunoscuta. Donata de catre guvernul Lascar Catargi regelui, veritabila comoara a fost vanduta mai apoi de catre acesta nu inainte de a fie realizate copii ale placilor in plumb care au fost donate muzeului. Din banii obtinuti in urma vanzarii comorii , Carol asigura mai departe bunul mers al construirii castelului. 1875
Influentul om de afaceri britanic George B. Crawley obtine dreptul de a realiza viitorul drum de fier ce va lega Ploiesti de Sinaia si mai apoi de Predeal, strabatand frumoasa Vale a Prahovei si conectandu-se cu traseul de cale ferata de pe Valea Timisului, acesta din urma fiind construit de Societatea Căilor Ferate Ungare de Stat. Wilhelm von Doderer inainteaza suveranului trei propuneri arhitectonice pentru castel inspirate din arhitectura castelelor renascentiste franceze de pe valea Loirei si din stilul edificiilor vieneze de pe Ringstrasse, insa regele respinge toate cele trei planuri din cauza costurilor de realizare, totodata incredintand sarcina noului arhitect de origine germana Johannes Schultz. Acesta va elabora planurile castelului intre 1879 si 1883 conferind cladirii aspectul de chalet elvetian pe doua nivele cu decoratiuni exterioare in stil german. 1876
In 10 iunie a fost inaugurata prima cale ferata transcarpatica, odata cu prima calatorie a ‘trenului placerilor’. Acesta avea sa porneasca la ora 9 a.m. de la Bucuresti spre Campina, de unde calatorii erau preluati de birje si transportati la Sinaia. Tronsonul de linie cuprins intre Bucuresti si Campina avea insa sa fie deschis circulatiei abia cateva luni mai tarziu, la 1 decembrie. 1879
Constructiile la castel sunt finalizate si se aproxima la acea vreme ca aceasta prima etapa ar fi costat 6.5 milioane lei-aur, suma care astazi ar echivala aproximativ 50 milioane de dolari. Odata cu finalizarea primei etape a lucrarilor la castel, comuna Sinaia va fi ridicata la rangul de oras, iar Pelesul va avea statutul de resedinta regala de vara. 1883
Este instalata reteaua electrica, castelul dispunand de un grup electrogen propriu. 1884
Se construieste Sala Maura in locul terasei acoperite de pe aripa de sud, dupa proiectele arhitectului francez Émile André Lecomte du Noüy – discipol al celebrului arhitect Violet Le Duc. 1890
Se naste la Peles printul mostenitor al tronului – Carol al II-lea cel care avea sa devina rege al Romaniei intre 8 iunie 1930 și 6 septembrie 1940. 1893
La conducerea lucrarilor este numit un arhitect ceh pe nume Karel Liman (1860? – 1928) care va dirija amenajarea Capelei reginei Elisabeta de la etaj, Apartamentelor principeselor de Wied şi Hohenzollern de pe latura de nord şi a Mezaninului. 1894
Se construieste centrala electrica, Pelesul devenind primul castel electrificat din Europa. 1897
Galeria de marmura, Sala de concerte, Sala mica de muzica, Baia reginei, camera doamnei Mavrogeni si apartamentele oaspetilor din aripa de nord a castelului sunt proiectate de Liman. 1903 – 1906
Se intreprind lucrarile de amenajare a teraselor exterioare. 1906 – 1914
Se amenajeaza Apartamentul Imperial compus din Salonul mare, salonul mic, dormitor, budoir, baie si camera valetului, dar si apartamentul principilor mostenitori Ferdinand si Maria 1905 – 1906
Se inalta turnul central al castelului unde un an mai tarziu se va monta ceasul cu trei cadrane, creatie a fabricii de ceasuri de turn a Curtii Regale din Bavaria. In acelasi an se amenajeaza Sala Veche de Muzica, Sala Florentina si Sala Coloanelor si se extinde Sufrageria Regala. Apartamentul Prim-ministrului, situat la etaj, pe aripa de nord, va fi si el construit. Sala de Teatru de la parter este modificata si adaptata proiectiilor cinematografice, amenajandu-se o cabina de proiectie. 1906
Cea de-a doua curte interioara a castelului este inlocuita de Holul de Onoare, care reprezinta, de fapt, principala sala de receptie a castelului. Acesta este decorat in stil renascentist german, cu accente subtile de baroc de catre acelasi arhitect Liman in colaborare cu Bernhard Ludwig din Viena si avand ca model principal de inspiratie Sala Fredenhagen a Palatului Camerei de Comert din Lübeck. Aproximativ in aceeasi perioada au fost construite la parterul castelului, in continuarea Salii Maure, Sala de Sah si Sala de Biliard. Aceeasi echipa de arhitecti Liman – Ludwig va amenaja superba terasa, decorata cu busturi de imparati romani, dar si Sala Consiliilor situata pe aripa de sud-est. 1907 – 1911
Se definitiveaza constructia si decoratia Salilor de Arme, Salii Florentine de catre Karel Liman in stransa colaborare, de aceasta data, cu arhitectul-consilier al regelui Ludovic al II-lea al Bavariei, pe nume Ferdinand de Tiersch 1908 – 1911
Cu o capacitate de 170 camere si mai mult de 30 de bai, cu mai multe edificii aditionale construite in imediata apropiere, precum castelul Pelisor sau Foisorul, Castelul Peles va fi finalizat. Insa aceasta realizare este umbrita de doliul national ce va cufunda intreaga suflare, caci la 27 septembrie regele Carol I in varsta de 75 de ani isi va da ultima suflare. Asadar este marcat finalul vastului proiect arhitectonic coordonat de suveran, urmand ca in continuare castelul sa isi pastreze functia de reprezentare si muzeu, insa fara a mai fi locuit timp de 6 luni pe an, asa cum obisnuise fondatorul. 1914
Pe departe unul dintre cele mai importante evenimente gazduite la castel a fost sarbatorirea semicentenarului acestuia, in cadrul caruia “Medalia Comemorativa Peles” a fost conferita membrilor familiei regal si invitatilor. Medalia, realizata de sculptorul Ion Jalea, are pe avers capetele acolate ale regilor Carol I, Ferdinand I și Carol al II-lea, cu inscriptia circulara „50 de ani de la intemeierea castelului Peles – la Sinaia” impreuna cu coroana regala incadrata de datele 1883 si 1933, iar pe revers versurile poetului Vasile Alecsandri – „Eu Carol cu al meu popor, /Cladit-am intr-un gand si dor, /In timp de lupte al meu regat, /In timp de pace al meu palat.” 1933
La cererea lui Carol al II-lea Societatea Concordia va moderniza aparatura cinematografica din Sala de Teatru de la parter. 1939
Odata cu abdicarea Regelui Mihai si instaurarea regimului comunist, Pelesul nu va mai gazdui ceremonii ale vizitelor oficiale ori de tip militar ci, confiscat fiind de catre autoritati, va fi declarat la 1953 muzeu. 1947
Perioada in care Pelesul reprezinta, in mod oficial, muzeu. 1953 – 1975
Autoritatile regimului comunist decid inchiderea pentru public a castelului, urmand ca dupa 1990 acesta sa redevina muzeu. 1975 – 1990
Pelesul devine proprietatea Majestatii Sale, Regele Mihai I al Romaniei si institutie publica administrata de Statul Roman sub egida Ministerului Culturii si Patrimoniului National. 2007