Muzeul Peles

Inecat in verdele padurilor ce il inconjoara, Pelesul poarta inca pe zidurile-i batrane amprenta stramosilor si stralucirea vremurilor apuse. Te poti pierde usor pe aleile petruite care serpuiesc printre batranii arbori – martori ai atator evenimente, poti simti din plin aroma de munte si verde, aproape ca poti retrai povestile ce invaluie castelul timp de atatea generatii! Fiecare statuie, fiecare coloana, fiecare vas ori fantana ce o poti admira in gradinile casteluilui iti poate spune o poveste ori iti poate trezi amintiri, daca ai mai avut ocazia sa vizitezi locuri ce poarta semnatura neorenasterii italiene. Un univers plin de culoare, unde in dreapta ai o frantura din contururile Italiei, iar in stanga o bogatie de forme neregulate si asimetrice specifice neorenasterii germane, te asteapta sa il descoperi de dupa varful brazilor uriasi! Chiar daca te numeri deja printre oaspetii castelului, ori doar ti-ai propus sa ii treci pragul in viitorul apropiat, trebuie sa stii ca vraja care va pune stapanire pe tine atunci cand admiri impozanta constructie este doar un fior, in comparatie cu ceea ce vei simti cand vei pasi in interiorul ei. Pentru inceput, vei simti importanta acestei – sa-i zicem – calatorii in timp chiar din momentul in care te vei afla in fata masivei usi ferecate de la intrare. Spectaculoasele detalii imprimate in renumite ateliere de feronerie vieneze anunta parca grandoarea interioarelor si simtul artistic ce domina in incaperile in care poposeau odata familii regale din intreaga lume. Trecand prin vestibulul central al castelului, poate fi remarcata o placa de bronz inscriptionata cu versurile lui Alecsandri, scrise cu prilejul inaugurarii castelului “Eu Carol si al meu popor / Zidit-am intr-un gand si dor / In timp de lupte al meu regat / In timp de pace – al meu palat.”, iar apoi pasesti in Holul de Onoare…

Holul de onoare

Pe departe cea mai importanta incapere a castelului, impregnata adanc cu izul neorenasterii germane, o reprezinta Holul de Onoare. Finalizat complet abia in 1911 sub coordonarea arhitectului Karel Liman, a fost construit pe locul unei foste curti interioare cu scopul de a fi principalul spatiu de primire a oaspetilor Regelui Carol I. Copie a camerei „Fredenhagen” din Palatul de Comert din Lubeck-Germania, salonul poarta semnatura vienezului Bernhard Ludwig pentru cea mai mare parte a decoratiunilor: lambriuri din lemn de nuc sculptate cu multa migala si maistrie, basoreliefuri si statuete din alabastru reprezentand subiecte mitologice, biblice si istorice, arcade impunatoare, panouri intarsiate reprezentand castele medievale germane si elvetiene ale familiei Hohenzollern, tapiserii franceze de Aubusson din secolul al XVIII-lea, realizate dupa cartoanele lui Francois Boucher. Pe langa toate acestea, ceea ce impresioneaza si mai mult este plafonul mobil, actionat cu ajutorul unui motor electric si impodobit cu vitralii reprezentand scene alegorice si motive heraldice. Comandate din Elvetia si Germania, vitraliile din intreg castelul dateaza din secolul XV si XVII, fiind montate intre anii 1883-1914, si reprezinta cu adevarat o atractie pentru vizitatori mai ales datorita faptului ca acestia recunosc in ele subiecte inspirate din basmele romanesti. Deosebit de somptuos, salonul se inalta pe trei nivele, iar pe langa bogatia sculpturala a lambriurilor se regaseste inca o piesa cu o valoare arhitectonica de neegalat si anume scara in forma de spirala, realizata din lemn de catre sculptorul Gheorghe Stanescu. Pe langa toate acestea se regaseste la loc de cinste si o copie dupa Madona din Nüremberg, lucrare din secolul al XVI-lea atribuita lui Peter Vischer. Din Holul de Onoare se face accesul spre alte cateva sali importante precum Sala maura, Salonul Florentin, Sala Coloanelor, Sala de Concerte si Sala Armelor.

Sala Maura

Cu o decorare care difera de stilul principal regasit in celelalte incaperi ale castelulu, Sala Maura este caracterizata de un stil hispano-maur, avand decoratiuni cu arabescuri din stuc aurit pe plafon si pereti, panoplii cu arme orientale, covoare de Smirna si o fabuloasa fantana din marmura de Carrara, care aminteste de palatul Alhambra din Grenada si care este o replica dupa o piesa aflata intr-o moschee din Cairo. Proiectata de arhitectul francez Charles Lecompte du Nouy, sala a fost si ea destinala receptiilor, drept pentru care se intelege dorinta de a impresiona prin arta ornamentala dusa la culmile excelentei, prin dinamismul vizual imprimat sau prin cupolele cu asa-numitele arcade oarbe.

Salonul Florentin

Daca in Holul de Onoare predomina decoratiunile din lemn de nuc, Salonul Florentin ofera posibilitatea de a admira un impresionant plafon sculptat in lemn de tei, aurit si decorat in stilul neorenasterii italiene cu accente din neoreascentismul florentin, pe care sta incadrata si o pictura-copie dupa Giorgio Vasari. Fastul si somptuozitatea incaperii sunt completate de doua mari candelabre cu patruzeci si doua de brate, oglinzi ample decorate si incadrate in aplice de lumina, lustre de Murano, copii dupa tablourile lui Rubens, doua lucrari originale de scoala Veronese si Bernardino Luini si un semineu de marmura de Paunazio, pe care troneaza o copie din bronz,la scara redusa, dupa monumentul lui Lorenzo de Medicis, opera a lui Michelangelo. De aceasta data usile sunt din bronz turnat si decorate cu motive florare si personaje feminine realizate in atelierele Luigi Magni din Roma, si amintesc de inegalabila arta a Florentei si de celebrul monument funerar al familiei Medici.

Salonul Coloanelor

Denumita si Sala Oglinzilor, Sala Coloanelor, numita stfel datorita plafoanelor sustinute de coloane in stil doric, a fost gandita tot in spiritul Renasterii Italiene pe locul primei camere de sah. Potrivit cataloagelor de arta ale Muzeului Peles, prin decorarea salii cu oglinzile mari din cristal elvetian s-a dorit recrerea unei incaperi ale palatului Dogilor din Venetia. In numar de sase, oglinzile au fost lucrate de maiestrii din insula Murano si transportate pe apa, cu trenul si in care cu fan pana la Sinaia. Cu naltimi intre trei si cinci metrii, oglinzile redau salonului impresia de spatiu larg, obtinandu-se astfel efectul de ‘trompe l’oeil’ (tehnica folosita de greci si romani care, reprezentand in cadrul picturii murale usi si ferestre, creau iluzia de spatiu mai mare). Peretii camereu sunt infrumusetati si de copii dupa Tizian si Veronese si o lucrare originala a lui Correggio, care dau o nota de eleganta in plus incaperii.

Sala de Concerte

Amenajata in 1906, la primul etaj al castelului, in stilul neorenasterii engleze, Sala de concerte, a avut si un rol aparte in istoria tarii: aici s-a hotarat in 1914, in cadrul Consiliului de Coroana, neutralitatea Romaniei in Primul Razboi Mondial. Ca de altfel intregul castel, si aceasta sala este imbibata de arta si frumusetea stilului neorenasterii engleze, de la peretii lambrisati si tapetati cu piele de Cordoba, la caminul din lemn si piatra de Ruschita, deasupra caruia este expusa lucrarea lui Jean du Nouy reprenzetand portretul Reginei Elisabeta. Gabriel Badea-Paun amintea in „Carmen Sylva – Uimitoarea regina Elisabeta a Romaniei” despre acesta: „Un mare portet o reprezenta pe Carmen Sylva ascultand vocile padurii (in noua sala de muzicaa castelului Peles), alegorie reprezentand-o ca scriitoare si protectoare a artelor, intr-o poza evident inspirata de celebrul portret al doamnei de Pompadour de Boucher (Musée du Chateau de Versailles). Asezata pe un larg jilt, in vechea sala de muzica a castelului Peles, ea tine in mana stanga un mic volum bogat legat, in timp ce in mana dreapta are o pana de scris. (…) In partea superioara a panzei, Lecomte du Nouy plaseaza, ca in multe alte lucrari ale sale, muza padurii care canta – aluzie la pseudonimul reginei – si mai multi putti, dintre care unul poarta o coroana de lauri.” Creand o ambianta eleganta si in acelasi timp somptuoasa, Regina Elisabeta si-a dorit sa faca din aceasta incapere locul propice pentru dezvoltarea vietii culturale romanesti de la inceputul secolului XX, astefel ca sala ofera si pana astazi cadrul sustinerii de concerte cu nume rezonante ale muzicii. Gama variata de instrumente muzicale ce poate fi regasita in Sala de concerte, printre care se remarca un pretios clavecin executat in Anvers in 1621, o orga Rieger cu doua claviaturi si un pian cu coada verticala Bluthner, dar si faptul ca are o capacitate de aproximativ 100 locuri au facut posibile dezvoltarea unor apreciate seri de recitaluri, festivaluri ori evenimente din sfera jazz-ului, cu alte cuvinte au ajutat de-a lungul timpului la imbogatirea ofertei culturale de pe Valea Prahovei. Gabriel Badea-Paun povesteste despre evenimentele muzicale ca: „Muzicianul Carl Flesch descria in Memoriile sale atmosfera din saloanele lui Carmen Sylva. <> Preferintele muzicale ale Elisabetei se indreptau spre marii clasici, spre Johann Sebastian Bach si Handel, pe care-i socotea senini si puri, ori spre virtuosul Brahms. Nu-i placeau compozitorii moderni si-l considera pe Wagner, ale carui compozitii le ascultase pe la 1900, in timpul unui festival la Bayreuth, ‘prea senzual si tulburator’. (…) Carmen Sylva invita pe rand oameni politici, literati, eruditi, dar si elita din inalta societate bucuresteana”.

Sala Armelor

Reprezinta astazi una din salile preferate ale Regelui Mihai, insa si ale multor vizitatori, din sumplu motiv ca aici se regaseste o colectie cu peste 4000 de arme europene si orientale din secolele XIV – XIX, printre care o armura completa pentru cal si cavaler de tip maximilian, unica in Romania. Amenajata intre 1903-1906 in stil neorenascentist german, incaperea este flancata de armuri germane din secolele XV–XVI. Partea inferioara a peretilor este decorata cu lambriuri din lemn de stejar, iar plafonul cu casetoane purtand steme si devize in limba latina. Un camin monumental, doar cu scop decorativ, intregeste spatiul interior, impreuna cu un basorelief semnat de berlinezul Paul Telge care ilustreaza o scena din batalia de la Nicopole (1396), o spada de calau de provenienta german care servea la decapitarea nobililor in secolul XVI si nelipsitele vitralii. De precizat ca aceasta colectie de arme a fost initiata de insusi Regele Carol I, insa toti urmasii la tron au contribuit la imbogatirea ei atat cu arme de razboi, de vanatoare, arme de foc dar si arme albe sau armuri, fapt ce a dus la realizarea celei mai valoroase colectii de arme din Romania.

Biblioteca Regala

Atractia principala a pasionatilor de carti rare, sala bibliotecii regale ne ofera posibilitatea de a admira acele volume cu coperti din piele si gravate cu litere de aur, de care multi dintre noi doar am auzit ca ar exista! Pentru persoanele mai putin interesate de aceasta oportunitate, exista o a doua atractie si anume usa secreta din spatele unuia dintre rafturile bibliotecii, lucrata in lemn de stejar sculptat in stilul renasterii germane, prin care regele avea posibilitatea de a se refugia in diferite incaperi ale castelului.

Sala de Muzica

Devenit salon de serate muzicale dupa 1905 la dorinta Reginei Elisabeta, din vechea sala de muzica regasim un mobilier primit in dar de la maharajahul de Kapurtala, dar si picturi pe panza semnate de Dora Hitz ce ilustreaza basmele germane versificate de Carmen Sylva, ori vitralii ce infatiseaza scene din legendele populare romanesti ale lui Alecsandri.

Sala de Teatru

Tot datorita preocuparilor culturale al Reginei Elisabeta, Pelesul fost dotat si cu o sala de teatru avand o capacitate de 60 locuri, pe langa loja regala. Salonul a fost decorat cu elemente ale stilului Ludovic XIV, caracterizate de folosirea exagerata a liniilor curbate ce schiteaza orice piesa de decor sau mobilier. Pe langa acestea, se mai remarca si pictura plafonului ori friza decorativa, ambele semnate de Gustav Klimt si Frantz Matsch. Cu alte cuvinte, sala de teatru impresioneaza prin infatisare luxoasa si impunatoare a unui adevarat cadru regal in care s-a dorit valorificarea si imbogatirea vietii culturale a zonei. Sala este adaptata si proiectiilor cinematografice, avand amenajata o cabina de proiectii, toata aparatura cinematografica fiind modernizata in 1939 la cererea lui Carol al II-lea de catre Societatea Concordia din Bucuresti.

Apartamentul Imperial

Amenajat cu ocazia vizitei imparatului Austro-Ungariei Franz Josef I la cea de a 40-a aniversare a domniei Regelui Carol I, Apartamentul Imperial nu face exceptie de la regula ci se impune, asemeni ceorlalte sali, prin fast si solemnitate, bun gust si lux, eleganta si somptuozitate. Cel care a avut sarcina de amenajare a apartamentului – decoratorul August Bembe din Mainz – a preferat sa ii dea apartamentului o infatisare a stilului baroc austriac, predominante fiind piesele de decor in stilui Maria Theresa, caracterizate prin rafinamentul dat de sobrietatea clasica specific regala. O nota in plus de pretiozitate este data de tapetul din piele de Cordoba, original, din secolul al XVI-lea. Bunul gust se observa atat din alegerile facute in materie de mobilier, care a fost creat la Viena de catre Bernhard Ludwig in stil rococo, dar si din punct de vedere al decoratiunilor cum ar fi candelabrul din cristal de Boemia sau statuetele din portelan de Meissen.

Sufrageria

Situata la etajul 1 al castelului, poarta si ea amprenta decoratorului August Bembe, care a dorit impregnarea stilului neorenasterii germane, alaturi de mobilierul rustic breton decorat cu basoreliefuri reprezentand scene din viata taranilor bretoni, costume si obiceiuri specifice secolului XVIII. Desi predomina lemnul de nuc si pielea de Cordoba, aici sunt expuse si numeroase piese de argint de mare valoare, executate in atelierele Paul Telge si Edmund Wolenweber, dar si un covor de Smirna deosebit de valoros. Un loc aparte il ocupa vitraliile, care infatiseaza scene din viata cavalerilor, intregind asadar universul arhaic schitat in aceasta incapere.

Salonul Turcesc

Pe departe unul dintre cel mai interesante saloane ale castelului tocmai datorita diferentelor stilistice si tematice ale decoratiunilor, Salonul turcesc recreeaza atmosfera stilului neootoman cu ajutorul vastei colectii de vase din alama turcesti si persane, dar mai ales impresioneaza prin broderiile manuale de pe pereti si plafon, executate in atelierele Siegert din Viena.

Cabinetul de lucru

Dupa cum e lesne de inteles, lemnul este materialul preferat in decoratiunile interioare ale castelului, asa ca nici Cabinetul de lucru nu sta mai prejos la acest capitol. Plafoanele si lambriul din lemn de nuc capitonate cu piele de Cordoba intregesc imaginea camerei in centrul careia troneaza un birou impunator si un pupitru destinat audientelor ofciale, iar anticamera cabinetului contine o valoroasa garnitura de mobilier breton. Alte piese de decor ce au fost alese sa reintregeasca stilul neorenasterii germane provin in mare parte din atelierele Heynmann din Hamburg, iar vitraliile reprezinta steme ale cantoanelor elvetiene din secolul XVII.

Sala de consilii

Amintind de una din salile Primariei din Lucerna – Elvetia, Sala de consilii a Pelesului a fost amenajata in 1914 si detine o impresionanta colectie de sculpturi, machete si intarsii pe mobilier .

Sala de onoare

Proiectie a arhitectului Karen Liman, Scara de onoare se remarca prin bogatia sculpturala specifica neorenasterii germane si face legatura intre parter si primul etaj al castelului.
Asadar interiorul Pelesului este decorat in stil renascentist german, stil care se imbina cu renascentismul italian , gotic, baroc german, austriac, turcesc si francez rococo, hispano-maur ori turcesc prin mobilierul ce cuprinde piese originale ale secolului al IV-lea realizate in ateliere de renume ale vremii, picturile celebre semnate de Gustav şi Ernest Klimt, Franz Match, Dora Hinz, dar si prin lucrarile semnate de insasi Regina Elisabeta. Pe langa acestea vitraliile, candelabrele ori covoarele redau Pelesului tabloul grandios al unei resedinte regale guvernate de bun-gust si armonia formelor, liniilor si a culorilor. Totodata Pelesul este un reprezentant de marca al stilului trubadur, care in Romania nu a fost exploatat pana la construirea castelului.